S-a stins din viață un fiu al satului Chier - o mare căpetenie a căzut la datorie Print
Written by Marcel Urs   
Thursday, 12 December 2013 03:54
moise lucaci
- Imagini cu vizita fratelui Moise Lucaci la Portlan 2007
- Reluarea serviciilor funerale AICI (Agnus dei)
- Cine a fost Moise Lucaci? (Agnus dei)
- Imagini de la întâlnirea fiilor satului de la biserica penticostală din Chier, 2008 unde l-am întâlnit ultima data pe Moisică 

   11 decembrie, o zi tristă pentru chierenii de pretutindeni: ne-a păr
ăsit prietenul nostru Moise Lucaci. A suferit mult în ultima vreme. S-a stins pe patul spitalului în Deva. A trăit 54 de ani. Dumnezeu l-a chemat acasă. A alergat către țintă și s-a grăbit să o atingă. Și-a sfârșit alergarea aici pe pământ. Acuma e sus în cer ca să își primească cununa.
    Moisică, cum îi spuneau cei apropiați, a fost una din figurile remarcante ale Cultului Penticostal din România și din întreaga lume. A fost un evanghelist apreciat de către comunitatea română creștină de pretutindeni. 

     Era un chierean deosebit. Îi plăceau și îl atrăgeau locurile natale.  Ca pe oricare dintre noi, cei ... plecați de acasă, din sat.

S-a născut și a copilărit în localitatea Chier, județul Arad. De aici a plecat să studieze la Timișoara. A studiat agricultura. A devenit un inginer agronom foarte bun. S-a căsătorit cu Lidia, la Orăștie. Știu că a chemat la nuntă și orchestra din Chier, căruia i-a fost dirijor. Eu eram în "orchestra mică", nu am putut să merg, eram pream mic.  
    Înainte de deveni un predicator bun, îi plăcea muzica. A fost dirijor de orchestră în biserica noastră. Îi plăcea foarte mult perfecțiunea. Să nu mai spun că spunea poezii spre slava Domnului, ca nimeni altul. Avea el stilul lui de a le spune, stil învățat de la unchiul său, fratele Codreanu din Timișoara. Ne învăța și pe noi cum să recităm, mai ales în poemele de Crăciun, în care el ne instruia cu atâta dăruire. Noi eram copii iar el era student la facultate. 
    Una din poeziile care îi plăcea să ne învețe, era "Afară ninge liniștit, în casă arde focul, iar noi pe lângă mama stăm, de mult uitarăm jocul", de George Coșbuc. Erau ierni friguroase de Crăciun în satul Chier. La serviciile din biserică de Crăciun era cald înlăuntru. Ardea focul. Un cuptor de lemne, vopsit cu ... lunar (era un fel de vopsea pentru fontă, de culoare gri deschis), ardea alene și emana căldură în toată încăperea bisericii. 
    Pe lăngă faptul că a fost un evanghelist și un predicator deosebit, a fost pastor în Orăştie şi a ocupat funcţii de conducerea Cultului Penticostal din România.
    Doamne, ce repede ne stingem și trecem ca un fum. Astăzi suntem, mâine nu mai suntem. Vin alții în urma noastră. Suntem triști când ne despărțim, dar pentru noi, cei care credem în mântuirea prin Isus Hristos, a muri este un câștig. O să ne lipsești Moisică. Râmânem cu amintiri frumoase din predicile tale, din poeziile tale, pe care le spuneai cu atâta har ... 
    Din partea Chierenilor de pretutindeni și a famillilor noastre: Dumnezeu să întărească întreaga familie rămasă în urmă, dar în special pe mama lui, sora Iersilia (tatăl său, fratele Ghiță, a plecat la Domnul mai de mult) și pe soția lui, sora Lidia!

 - Mai multe detalii despre viața lui Moisică pe Agnus Dei AICI
Last Updated on Saturday, 14 December 2013 22:40